Citind capitolul dedicat zilei mele de naștere, 21 – Lumea, m-am simțit pur și simplu onorată de către autoare.
Am perceput cum mă privește cu iubire, cu respect, poate chiar cu admirație. Ca pe un om întreg, complet, suficient. S-a simțit ca o ușurare, o senzație de spațiu interior, nu contracția lui „trebuie” ci libertatea lui „sunt”.
A ajuns și la sufletul și la mintea și la corpul meu.
Partea cu dansul m-a emoționat tare. De unde știe ea că iubesc să dansez? Chiar dacă nu o fac suficient și am lăsat mereu această plăcere la coada priorităților… Cred că tocmai s-a schimbat asta.
O să răspund pe scurt și celor trei întrebări de la finalul capitolului, m-au ajutat să conștientizez și să integrez mai bine conținutul:
1. Ce a rămas cu tine după acest capitol?
Cicluri neonorate. Ușurința de a activa din acest arhetip. Parcă mi s-au dezmorțit aripile pentru zbor. Dansul…
2. Unde te-ai recunoscut?
În multele cicluri și transformări. Și în lumină și în umbră.
3. Ce ai simțit, concret, în timp ce citeai?
Curiozitate și surpriză. Plăcerea de a fi cine sunt, ușurința de a fi cine sunt, norocul de a fi cine sunt. Se simte posibil să „fiu” Lumea, parcă nu mai pare așa dificil și are mai mult sens, ca integrare a altor roluri și arhetipuri.
Mulțumesc că ai adus această carte în lume, din Lume. Și nu numai…
